Cozy library books: lectura ca respiro într-un nou gen literar asiatic

Nu știu dacă ați remarcat dar, în ultima vreme, un nou trend literar s-a insinuat pe piață, aproape fără să ne dăm seama că face parte dintr-o campanie de marketing foarte abilă, care promovează lectura ca o formă de respiro, perfectă pentru cititorii obosiți de cărțile „grele” încărcate emoțional sau de drame greu de dus. N-am găsit pe net o denumire oficială, dar o să-i zic „cozy library books”.

O parte din literatura asiatică modernă pare să fi găsit un numitor comun: povești liniștite, aproape fără conflicte sau cu unele minore, rezolvate aproape imediat (fără tensiune), care funcționează ca un filtru între cititor și agitația lumii de afară. Tot mai mulți autori contemporani japonezi și coreeni aleg să se îndepărteze de structurile dramatice clasice și să scrie despre lucruri mărunte, dar esențiale: dorința de conexiune, singurătatea urbană, ritualurile simple care dau sens unei zile.

Nu e greu să recunoști aceste cărți încă de la prima vedere. Coperți colorate, cu vitrine de librării, pisici, cești de ceai sau boluri aburinde de ramen. Estetica lor promite confort, intimitate și un ritm lent, exact genul de lectură „cozy” care te invită să te oprești, să respiri și să rămâi puțin mai mult într-un spațiu familiar.

Librăriile și bibliotecile devin adesea personaje în sine: locuri de refugiu, de comuniune cu sinele sau cu alți semeni, oaze de liniște sau de învățare. În aceste decoruri urbane discrete (amplasate în metropole aglomerate și pline de oameni care aleargă spre ceva), viața pare să curgă în alt ritm, iar lectura capătă valențe de vindecare a sufletului și de spațiu sigur în care să te retragi. Cititul este marketat ca un fel de „medicament” care te ajută să-ți pui viața în ordine, văzând cum au făcut-o și alții.

Inițial am crezut că publicarea acestor cărți e un fel de campanie națională a Japoniei sau Coreei de a întoarce oamenii spre lectură dar, de fapt, mi-am dat seama că această tendință spune multe despre cititorul contemporan de oriunde din lume. Suntem mereu conectați, sensibili emoțional și epuizați de extreme. Fără dramă excesivă și fără concluzii impuse, literatura asiatică recent tradusă oferă o formă de rebeliune calmă, una care celebrează momentele mici, spațiile liniștite și bucuria simplă de a fi printre cărți.

Iată câteva dintre titlurile publicate la noi, pe care le-am citit recent și care mi-au plăcut. Am ales pentru acest articol cărțile cu și despre biblioteci/librării, dar mai sunt și despre cafenele și restaurante și sper să ajung și la ele în curând.

Tot ceea ce cauți se află în bibliotecă, Michiko Aoyama, editura Nemira

Tot ceea ce cauți se află în bibliotecă este o carte minunată! E atat de delicată în felul în care îți preda niste lecții încât îți vine s-o iei de la capăt imediat ce o termini. Mi-a plăcut focusul pe oameni obișnuiți, care nu fac lucruri mărețe, care adesea se simt inutili, ratați, neîmpliniți, simt că și-au pierdut visele, speranțele, scopul în viață.

Cu ajutorul bibliotecarei care pare să știe exact de ce carte au ei nevoie (fie că e o carte pentru copii, una de astrologie, o enciclopedie botanica sau o carte de poezii), își regăsesc toate astea, uneori în altă formă, alteori chiar așa cum au visat, și îndrăznesc să iasă din cercul vicios al comodității și deznădejdii.

Mi-a plăcut fiecare poveste, am simtit că mă pot inspira din fiecare, dar cel mai mult m-a impresionat povestea pensionarului care nu-și mai găsește locul sau motivatia de a trăi după pensionare și care, la final, realizează că anii rămași (la fel ca cele două fursecuri rămase din 10 după ce s-au mâncat opt) sunt la fel de buni ca cei pe care i-a trăit deja.

„Cărțile capătă o valoare în funcție de cum sunt citite, n-au ele o valoare a lor intrinsecă.”

Viața mea în librăria Morisaki, Satoshi Yagisawa, Editura Litera

Viața mea în librăria Morisaki este o carte despre cum să-ți găsești sensul vieții sau doar alinarea sau poate doar un popas temporar până te recompui printre cărți și în lumea lor.

Takako este o fată tânără care intră în depresie după o dezamăgire în dragoste (deși nu este numită depresie, e limpede că asta este). Unchiul ei se oferă s-o ajute și o găzduiește la librăria Morisaki din cartierul Jimbocho din Tokyo, un cartier dedicat librăriilor si anticariatelor. Înconjurată de cărți, Takako n-are de ales decât să se apuce de citit și, încet-încet, să-și caute drumul înapoi spre lumină.

„Cu cât citeam mai mult, cu atât setea mea de lectură era mai mistuitoare. Nu avusesem niciodată o experiență atât de minunată, de răscolitoare. Aveam senzația că pierdusem ani buni din viața mea, în absența cărților. “

„Uneori, trebuie să ne oprim ca să înțelegem ce ne dorim de la viață. E foarte important să zăbovim un pic, să privim în sufletul nostru. Viața e o călătorie lungă si uneori trebuie să ne tragem sufletul ca să ne odihnim. Corabia pe nume Takako, după ce a plutit pe oceanul numit viață, a ancorat la un moment dat la un țărm și se odihnește înainte să pornească din nou la drum.”

Întoarcere în librăria Morisaki, Satoshi Yagisawa, editura Litera

Continuarea cărții „Viața mea în librăria Morisaki” ne arată ce se întâmplă după „the end”, când viața merge mai departe. Protagonista, Takako, se luptă în continuare cu lipsa încrederii de sine, lucru care o sabotează în relație, iar unchiul Satoru are parte de propriile lui provocări care îi vor pune la încercare pofta de viață și bucuria de a trăi. Cu ajutorul familiei și prietenilor, unchiul și nepoata vor reuși să meargă mai departe și să găsească în continuare bucurie în lucrurile mărunte din fiecare zi.

Întoarcere în librăria Morisaki abordează destul de mult și subiectul doliului, dar într-un stil oarecum detașat, pe care îl asociez culturii japoneze.

„Când citesc cărți, sufletul meu zbuciumat se liniștește. În lumea cărților nimeni nu te poate răni, oricât de adânc te scufunzi…”

„Când cineva se închide dincolo de o ușă, nu are sens s-o deschizi cu forța. Trebuie s-o determini pe acea persoană s-o redeschidă singură, din proprie voință.”

Bun venit la Librăria Hyunam-Dong, Hwang Bo-Reum, editura Litera

Bun venit la Librăria Hyunam-Dong este carte care pune mult accentul pe concepte precum burnout, slow living, aspirații profesionale și chiar relații romantice la diferite vârste. Dacă v-ați dorit vreodată să vă deschideți o librărie sau o cafenea, cred că asta e cartea potrivită, deoarece vine și cu multe sfaturi despre cum puteți face o librărie să fie mai populară, ce fel de activități puteți face acolo, cum să comunicați pe social media etc.

Cartea asta mi s-a părut un pic mai monotonă ca celelalte, deși are foarte multe lecții de viață și te face să-ți pui multe întrebări despre sensul vieții, despre ce-ți dorești cu adevărat și despre cum să te desprinzi de așteptările celorlalți (în speciale ale părinților) de la tine.

Mi-a plăcut metafora nasturilor prezentă în carte – felul în care tu îți „faci” nasturi (studiind, pregătindu-te cât mai mult), dar descoperi după aia că n-ai „butoniere”, adică oportunități să valorifici ce-ai învățat. În carte se referă la găsirea unui loc de muncă bun după terminarea studiilor, dar cred că metafora se poate extinde la mai multe contexte, deoarece uneori nu e suficient să avem nasturi, ne trebuie și butonierele potrivite cu care să-i încheiem.

„Yeong-ju o urmări cu privirea ieșind din librărie și se gândi la puterea cărților. Oare chiar există în lumea asta o carte ce poate ușura sufletul unui om? Au cărțile așa o putere?”

„Judecând după reacția pe care o avusese, putea Yeong-ju să spună că i-a recomandat o carte buna? Chiar dacă nu se ridica la așteptările cititorului, poate o carte să fie considerată bună atunci când cititorul a parcurs-o cu plăcere?”

„Devenim puțin mai umani, aș spune. Când citești, începi să empatizezi tot mai mult cu ceilalți. Într-o lume în care toți alergăm la nesfârșit după succes, cărțile ne fac să ne oprim și să privim la cei din jur. Cu cât sunt mai mulți oameni care citesc cărți, cu atât lumea va fi un loc mai bun.”

„În cartea dumneavoastră ați scris că nu e nevoie să reținem toate detaliile. E în regulă?

Perfect în regulă. Cărțile snt făcute nu pentru a ne rămâne în memorie, ci pentru a ne rămâne în suflet, pentru totdeauna. Este, dacă pot spune așa, o altfel de readucere aminte. O frază sau o poveste de mult uitate ne pot ajuta în momente de cotitură, când trebuie să facem o alegere. Aproape toate alegerile pe care le-am făcut în viață au legătură cu cărțile pe care le-am citit. E imposibil să-mi amintesc ce am citit, dar cu toate astea, aceste cărți încă mă influențează. Vedeți? Nu e nevoie să reținem fiecare rând pe care l-am citit dintr-o carte.”