Turist în România: itinerariu de vacanță activă în Pădurea Craiului

Tocmai ne-am întors din vacanță și suntem mai obosiți decât am plecat! Asta pentru că n-a fost concediu, ci vacanță activă, una în care am explorat o zonă care nouă ne era necunoscută până acum: Pădurea Craiului.

Pădurea Craiului este o destinație de ecoturism din județul Bihor. Nu am făcut o statistică, dar m-aș hazarda să spun că este zona cu cele mai multe și variate oferte de petrecere a timpului liber din România.

Iată câteva exemple: drumeții, cicloturism, rafting și mers cu caiacul, speoturism (vizitat peșteri), via ferrata (alpinism pe stânci), călărie, alergare montană. La asta se adaugă experiențele culinare, cele cu meșteșugurile locale (olărit cu lut alb, atelierul de viori cu goarnă) și minunatele locuri de cazare care sunt experiențe în sine.

O să revin cu articole detaliate despre toate experiențele noastre, dar deocamdată iată itinerariul nostru și câteva poze care să vă trezească ”gustul” pentru a face o vizită în Pădurea Craiului.

Am plecat din București într-o sâmbătă după-amiază, după ce Eliza a terminat cu examenul Cambridge și am ajuns seara la Sibiu. Din București, drumul e cam lung, așa că l-am împărțit în două, cu o oprire de două nopți la Sibiu. Duminică am vizitat Sibiul, un oraș foarte frumos, unde am petrecut timp cu prietenii la care am stat.

Ziua 1

Luni dimineața am plecat spre comuna Șuncuiuș, sat Zece Hotare, unde aveam să ne stabilim ”centrul de comandă”. Ne-am cazat la Pensiunea Casa Bătrână, un loc desprins dintr-o carte poștală, unde nu bate nici semnalul la telefon 😀 O să scriu un articol separat despre cazare, pentru că nu este doar un loc de dormit, ci este un loc unde trăiești clipe magice, de neuitat.

După amiaza, am vizitat singurul atelier de olărit cu lut alb din țară (în Vadu Crișului), apoi ne-am relaxat pe plaja de la Șuncuiuș.

Articol: Tradiții și meșteșuguri în Pădurea Craiului.

Da, ați auzit bine, o plajă, cu nisip și șezlonguri și o priveliște absolut minunată. Vlad și-a făcut imediat un prieten cu care a construit baraje, iar eu chiar am apucat să mă relaxez puțin.

Prețul per șezlong este de 15 lei (preț valabil în 2021) și am plătit doar prima seară, în celelalte seri am ajuns târziu și nu ne-au mai luat bani pe șezlonguri, dar am făcut consumație la bar, fiindcă așa mi s-a părut civilizat.

Ziua 2

A doua zi, ne-am pus în mașină papucii de apă (singurele chestii de apă luate la noi, pentru că ne uitaserăm costumele de baie) și am plecat spre baza Master Adventure de la Vadu Crișului, unde am trăit cea mai faină experiență din toată vacanța: am făcut rafting pe Crișul Repede.

Despre cum a fost, cu mai multe poze, filmulețe și tot ce trebuie să știți atunci când vreți să încercați acest sport puteți citi aici: În Vadu(ri) ape repezi curg – totul despre prima noastră experiență la rafting.

După rafting, am luat un prânz super rapid la un fast-food in localitate (cu o shaorma și o pizza proaspete, foarte bune și ieftine) și am plecat în drumeție către Cascada Vadu Crișului.

Articol: Trasee și cascade în Pădurea Craiului.

Pe drum am urcat și la Peștera Caprei, am vizitat pe repede înainte și Peștera Vadu Crișului (în 10 minute, pe ceas, pentru că se închidea) și ne-am răcorit la cascadă. Ne-am întors pe partea cealaltă a râului (traseu punct albastru), ca să vedem și Tău fără fund (un lac desprins dintr-un basm, cu trunchi de copaci căzuți și o liniște stranie în jurul lui – musai să exersați ecoul bătând din palme) și Peștera Casa Zmeului.

Seara ne-am bucurat de apusul de soare la Casa Bătrâna și de mâncarea delicioasă gătită de Andreea, gazda noastră.

Ziua 3

A treia zi, am plecat direct spre Peștera Unguru Mare (luni și marți este închisă), la care se ajunge trecând peste un pod suspendat. Vizitele sunt ghidate de Carmen Ungur, un ghid super pasionat de meseria ei și de tot ce povestește. Carmen a făcut din experiența vizitării peșterii una deosebită și cred că ar trebui mai mulți oameni ca ea prin toate destinațiile turistice din România.

Articol: Peșteri de neratat în Pădurea Craiului.

După peșteră, am oprit să mâncăm la Casa Bucătarului, o pensiune din zonă, cu mâncare bună și servire amabilă. De altfel, mai peste tot prin zonă am remarcat oameni politicoși, iar la terase absolut toată lumea a fost amabilă cu copiii și li s-a adresat direct, au fost atenți la solicitările lor și glumeți.

Apoi am pornit spre Cascadele Boiului, sunt mai multe, noi ne-am oprit la prima, unde, evident, copiii s-au răcorit cu picioarele în apă. Pentru Vlad am avut mereu schimburi în rucsac, pentru că unde întâlnea un ochi de apă, hop, era în ea până la fund 😀

După cascada Boiului, am mers să vizităm o Biserică din lemn în Beznea, am oprit la poartă la Casa Proverbelor (am încercat de două ori s-o vizităm, am dat și telefoane, dar nu am reușit) și am urcat până la ferma Caii liberi să vedem caii.

Ziua 4

A patra zi nu ne mai ardea de nimic 😀 Am tras cam tare primele zile și eram cam obosiți. Dar nu puteam să nu vizităm și zona Roșia, așa că am plecat spre Peștera cu cristale din mina Farcu. Eliza aștepta vizita asta de când am ajuns acolo și nu a fost dezamăgită. Mai nou este pasionată de cristale, așa că a fost încântată de tot ce a văzut în peșteră.

După mina Farcu, am oprit la moara cu apă de la Roșia, unde l-am întâlnit pe Gheorghe Burtic, morarul de 90 de ani care știe să cânte la vioara cu goarnă, un instrument specific județului Bihor. Morarul e o figură aparte cu siguranță, nu vă spun mai multe, vă las să descoperiți singuri 😀 (dar să aveți și 10-20 lei la voi și eventual niște biscuiți).

După moară, am oprit să mâncăm la Păstrăvăria Lazuri, unde chiar am mâncat un păstrăv extraordinar de bun, cu un mujdei proaspăt făcut cu smântână grasă, dulce, specifică zonei.

Sătui, cu energie reînnoită, am plecat pe Cheile Lazuri, spre cascadă, apoi pe chei, cam trăgând de copii în punctul ăsta, pentru că era extrem extrem de cald. Dar mai o frăguță, mai un gândac albastru, mai un băț, o piatră și așa am avansat vreo oră, până am ajuns la un copac căzut și n-am mai putut trece, așa că ne-am întors.

La întoarcere, am descoperit că avem pană, așa că a trebuit schimbată roata (=soțul a schimbat roata, copiii au chibițat pe margini, eu am băut un Radler rece cu zmeură și mentă de la păstrăvărie și n-am zis nici pâs 😀 )

Ultima oprire a fost la atelierul meșterului Dorel Codoban, unde ne-a primit văduva dumnealui și ne-a arătat atelierul, instrumentele și ne-a povestit despre cum a inventat meșterul vioara cu goarnă și mecanism de patefon. Ne-a plăcut foarte mult acolo și vă sfătuim să vă opriți, dacă sunteți în zonă.

Ziua 5

Am plecat spre noul refugiu turistic Don Orione din Zece Hotare, cu gândul să urcăm în turnul de observație, să vedem panorama zonei, dar nu era nimeni acolo, așa că am făcut cale întoarsă. Inițial, ne-am propus să plecăm spre Peștera Meziad, dar până la urmă, ne-a învins căldura și faptul că trebuia să ne oprim la o vulcanizare (+ perspectiva unui drum lung în față) și am decis să plecăm mai departe.

Am ajuns la Oradea pe la 3 și am avut timp să vizităm puțin și centrul orașului, înainte de a cădea lați de oboseală acasă la prietenii la care ne-am cazat.

Sâmbătă am vizitat Oradea (și complexul Nimphaea cu băi termale), iar duminică am plecat spre casă.

În zilele care urmează, o să detaliez despre peșteri, trasee, rafting, cazare, tradiții etc Dacă vă interesează ceva anume din zonă și vreți detalii, lăsați-mi un comentariu și promit că încerc să vă lămuresc.

Această călătorie a fost posibilă datorită Asociației Pădurea Craiului și blogului Kinder Trips, care ne-au provocat să explorăm zona în cadrul unui press trip.