N-am mai postat o rețetă de atât de mult timp că sigur ați uitat că eu, pe vremuri, mai postam și rețete și unele dintre ele chiar au devenit super apreciate, unele chiar copiate și altele furate de-a binelea cu tot cu poze 😀 Și cum zona culinară a internetului a devenit mai mult vizuală, iar eu n-am răbdare să filmez, încet-încet m-am îndepărtat de segmentul ăsta al blogului la care eu am ținut foarte mult.
Dar pentru că zilele trecute am făcut din niște resturi din frigider cea mai delicioasă tartă cu brânză dulce și apoi am mai făcut-o o dată, de data asta din ingrediente cumpărate special, și a ieșit la fel de bună, m-am gândit s-o postez aici, pentru că mi se pare genul de chestie ideală pentru a fi dusă la o petrecere sau grătar la care trebuie să duceți ceva. Se face repede și trebuie consumată în aceeași zi, iar combinația de crocant cu moale e fix curcubeu pe cerul gurii!
Având în vedere că prima dată am făcut umplutura din ce lactate am avut prin frigider și a doua oară am încercat să fac cu cantități exacte, o să spun, totuși, că gramajele sunt orientative și că rezultatul final depinde de tava în care o coaceți, de cât zer are brânza (dacă e mai uscată sau mai umedă), de cât de mari sunt ouăle etc.
De asta e bine să cunoști niște principii de bază în bucătărie pentru că atunci când le știi, poți improviza un fel de mâncare din aproape orice ingrediente. Mie, adesea, îmi ies mâncăruri mai delicioase când (par că) arunc niște chestii în oală decât atunci când cumpăr special ingredientele de pe o listă. Doar că aproape niciodată ingredientele nu sunt pur și simplu aruncate, ci respect niște principii de gătire pe care le-am învățat și le-am perfecționat în timp.
Dar pentru că deja am exagerat cu introducerea și știu că acum lumea vrea repede rețeta, iată cum se face cea mai simplă tartă crocantă cu brânză dulce. O să mă hazardez să presupun că rețeta asta e deja în multe gospodării sau pe multe bloguri în zeci, dacă nu chiar sute de variante, și că probabil nu aduc nimic nou în lumea gastronomică, dar dacă n-ați făcut ceva similar până acum, încercați, sunt convinsă că o să vă placă!
Ingrediente: 5 foi de plăcintă (din acelea subțiri, din comerț, NU foietaj), aprox 400 grame brânză dulce (eu iau Solomonescu din Carrefour de la servire asistată și mai merge brânza aceea la punguțe, să arate ca niște bulgărași, nu ca o pastă), 150 grame de smântână de 30% grăsime, 2 ouă pe care le bateți separat într-un bol, aprox 50 de grame de brânză sărată rasă (știu că pare ciudat să puneți telemea în ceva dulce, dar aveți încredere în mine), 4-5 linguri de zahăr (după preferințe, eu o prefer mai puțin dulce), zahăr vanilat sau esență de vanilie, un praf de sare, ulei pentru uns foile, zahăr brun pentru presărat.
Se amestecă brânza dulce, smântâna, 90% din cantitatea de ouă bătute (păstrați un strop pentru uns), brânza sărată, zahărul vanilat sau esența și zahărul. Gustați, poate e nevoie de mai mult zahăr sau mai multă aromă.
Luați o tavă (eu am făcut în tavă de tartă cu pereți detașabil) și puneți pe fund trei foi de plăcintă pe care le-ați uns cu ulei (pe fiecare în parte!). Turnați compoziția de brânză. Ungeți cu ulei celelalte două foi și rupeți-le în bucăți, apoi mototoliți-le și așezați-le pe deasupra umpluturii, pentru a forma un „capac”.
Ungeți cu ou, presărați cu zahăr brun și dați la cuptorul preîncălzit la 180 de grade timp de 20-30 de minute. Stați cu ochii pe cuptor! Pentru că am făcut în tavă de tartă, grosimea umpluturii n-a fost mare, așa că s-a copt repede, fără să mi se ardă blatul. Dacă faceți într-o tavă de tort și scăpați prea multă umplutură, o să fie nevoie de un timp de coacere mai mare. Dacă remarcați că se arde aluatul de deasupra, acoperiți cu o bucată de folie de aluminiu. Tarta e gata când compoziția e fermă (nu tremură ca jeleul când zguduiți un pic tava), iar „capacul” e crocant și auriu.
Recomand să se consume toată în aceeași zi. Ea se păstrează de pe o zi pe alta la temperatura camerei (în aceleași condiții ca pasca, de ex), dar nu-și păstrează și textura crocantă. Aluatul de plăcintă se înmoaie de pe o zi pe alta, atât la temperatura camerei, cât și la frigider. Cum ziceam, e bună de dus într-o vizită dacă v-ați angajat să duceți desertul, sau o faceți într-o tavă mai mică pentru desertul de la masa de duminică, sau când aveți, ca mine, diverse lactate de consumat prin frigider 😀
Îmi pare rău că pozele nu-s mai estetice, dar am terminat tarta după-amiaza târziu când deja era înnorat afară și în mijlocul haosului de la mine din casă, n-am unde să aranjez un photo corner special pentru mâncare 😀
