Anul acesta am primit cu mare bucurie invitația organizatorilor festivalului de tineret Ideo Ideis din Alexandria de a participa la câteva dintre evenimentele lor. Pentru că timpul a fost scurt am participat doar la una dintre cele trei Seri ale povestitorilor (dialogul Maia Morgenstern – Silvia Ciubotaru), la un concert (Leyah) și la un spectacol de teatru (Club 27).
În plus am avut parte și de un turn privat pe la muralele din oraș realizate în ultimii ani în cadrul festivalului de grafitti artists talentați precum Maria Zurbagiu, Cristian Scutaru, Liviana Popa (Livi Po), Irina Mocanu sau echipa Sweet Damage Crew. Muralele de anul acesta au fost (sau urmau să fie) făcute de artistele Maria Zurbagiu (Meri the Zu) și Laara Bonn.
Foto: Andreea Pietroșel
Festivalul, al cărui slogan de anul acesta a fost „Oamenii ne fac să continuăm” și care tocmai a sărbătorit ediția cu numărul 20 a început la inițiativa unor adolescenți din Alexandria care și-au dorit un spațiu în care să fie văzuți și astfel au creat un festival cu sprijinul unor artiști care le-au validat curajul.
De atunci, a evoluat într-un ecosistem de educație prin artă, cu proiecte precum mentorate, laboratoare și ateliere care ating liceeni din toată țara. Rămas fidel spiritului său autentic, festivalul rămâne un loc al începuturilor, unde adolescenții învață să aibă încredere în ei prin întâlniri reale și experiențe transformatoare.
Îmi pare rău că n-am putut rămâne să văd spectacolele trupelor de adolescenți, mi-aș fi dorit foarte mult să descopăr tinere talente și să rețin nume care, cine știe, peste ani vor figura pe afișele marelor teatre din țară.
Festivalul are și o componentă adresată copiilor mai mici: ateliere creative, spectacole în aer liber, face painting și baloane, dar și multe evenimente adresate adolescenților, publicul inițial al acestui festival.
Ce-am reușit eu să văd:
Concert Leyah
Un concert de cinematic pop, un gen muzical despre care nici nu știam că există, dar care mi-a plăcut foarte mult. Artista Leyah (Magdalena Diana Marica) a cântat în cea mai mare parte compoziții proprii (voce și pian), acompaniată de alți 6 muzicieni (cvartetul Symphactory + tobe si bas).
Pionieră a stilului cinematic pop în România, Leyah a ajuns cu turneul „Cinestezia” în 16 orașe din România. Căutați-o pe Youtube și în concerte, are niste melodii superbe și o voce deosebită. Printre melodiile care mi-au atras atenția se numără Time, Yesterday, Fly away, How far, I’ll be fine, Ielele.
Club 27
Un spectacol incredibil de emoționant pe care încă îl mai procesez. Club 27 se joacă în București la Teatrul Metropolis și este după un scenariu scris de actrița Cătălina Mihai (în rol principal) și regizat de Alex Bogdan. În distribuție îi mai avem pe Tudor Istodor (tatăl) și Ștefan Iancu (Arti).
Vă recomand să mergeți să-l vedeți, e despre copilărie și mai ales adolescență, despre visuri și aspirații neîmplinite, despre cum părinții își proiectează propriile visuri asupra copiilor, uneori în dezavantajul lor, despre iubirea aia care durează o viață si despre când știi că cineva e „iubirea vieții tale”, despre decizii greșite luate impulsiv și despre prietenie, dar mai ales despre o relație tata-fiică care lasă urme adânci în sufletul copilului devenit apoi adult.
Club 27, titlul spectacolului, se referă la mitul conform căruia vârsta de 27 de ani este una „blestemată” în lumea muzicii, deoarece mulți muzicieni cunoscuți au murit la vârsta de 27 de ani (Janis Joplin, Kurt Cobain, Jimi Hendrix, Jim Morrison, Amy Winehouse).
Spectacolul debutează cu o promisiune emoționantă: Janis, o fetiță de doar nouă ani, visează să câștige un mare premiu muzical până la vârsta de 27 de ani. Dar viața are alte planuri: marcată de un tată alcoolic, plin de regrete și frustrări personale, de anxietăți care o paralizează, de greșeli adolescentine care refuză să se stingă și de o aparentă incapacitate de a iubi sau de a se lăsa iubită, Janis se pierde pe drumul către visul său.
Rememorându-și trecutul în care a fost sfâșiată între așteptările tatălui care i-a impus aproape cu forța aspirații înalte și dorința iubitului de a duce o viață simplă într-un orășel de provincie, Janis își pune o întrebare dureroasă: au fost alegerile ei cu adevărat ale ei? Sau au fost doar ecoul dorințelor altora?
Se plânge mult la el, să știți, deci mergeți pregătiți cu batistuțe!
