Dacă ați mai citit Rebecca Serle până acum, știți deja că vă așteaptă o lectură cu lacrimi incluse. După Peste cinci ani și O vară italiană, Rebecca Serle revine cu o nouă carte emoționantă: Iubire cu termen de valabilitate, care pornește de la o premisă care îți rămâne în minte mult timp după ultima pagină: ce ai face dacă ai ști, de la început, cât va dura fiecare relație din viața ta?
Daphne, protagonista, trăiește exact această realitate. Trecutul ei este marcat de relații cu dată de expirare cunoscută, iar prezentul o găsește începând alături de Jake o poveste fără termen, dar poate tocmai de aceea și mai complicată. Cartea alternează între trecut și prezent, între iubirile scurte, dar intense, și relația care aduce tihnă, dar și o teamă profundă că această liniște ar putea estompa cine este ea cu adevărat.
“Relația noastră are o căldură, o tihnă pe care n-am simțit-o, n-am cunoscut-o niciodată până acum. Însă uneori mă tem că asta mă face să pălesc – ca tot ce e mai strălucitor și mai luminos în mine se stinge în acest cocon. Că-mi va pieri scânteia pe care o aveam cândva – că mi se tocesc toate muchiile în această intimitate.”
Dacă ești tentată/ă să cataloghezi cartea asta ca pe o carte ușurică, lasă-mă să-ți spun că, în spatele poveștii de dragoste, Serle ridică întrebări pe care orice tânăr/ă ar trebui să și le pună (motiv pentru care și recomand cartea fetelor de 20+ ani).
-
Cum s-ar schimba modul în care iubim dacă am ști cât va dura o relație?
-
O consumăm mai repede, neavând timp s-o lăsăm să crească?
-
Sau, dimpotrivă, învățăm să luăm tot ce putem din ea, ca să nu mai suferim la final, pentru că ne-am pregătit?
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale cărții este modul în care „termenul de valabilitate” devine, paradoxal, o sursă de speranță pentru Daphne, oferindu-i un cadru, un sens, o limită care o ajută să trăiască fiecare poveste până la capăt, fără regrete și fără frică.
Rebecca Serle nu oferă răspunsuri definitive. În schimb, oferă o poveste care provoacă introspecție. E o carte despre fragilitatea iubirii, despre cât de mult contează timpul, dar și momentul potrivit, despre acceptarea efemerului și despre frumusețea a ceea ce e trecător. Un roman melancolic, tandru, cu un final pe care îl simți mai mult decât îl înțelegi.
După ce am închis cartea, la final am rămas cu întrebările, poate cel mai valoros dar al acestei lecturi: ce căutăm, de fapt, într-o relație? Stabilitate sau intensitate? Permanență sau experiență? Și cât de mult din ceea ce suntem suntem dispuși să pierdem pentru acel „pentru totdeauna”?
“Da, mi-am dorit o iubire de poveste. O iubire care-ți înmoaie genunchii, o iubire ca în filme, cu sărutări în ploaie. Ceea ce nu mi-am dat seama niciodată până în acest moment este că mi s-a dat absolut tot ce-mi dorisem. Am stat pe locul din spate al unei motociclete în Paris si am trecut pe lângă podul Golden Gate la răsărit. Am fost pe plaja din Santa Monica la apus. Viața mea a fost presărată cu momente magice, dar eram atât de ocupată așteptând, încât nu le-am văzut când erau în fața mea.”
