Șefa la menopauză este o carte extraordinară! Serios, cumpărați-o pentru voi și pentru toate prietenele voastre de 40+ care trec prin niște stări și experiențe care le face să creadă că au înnebunit, dar de fapt sunt legate de perimenopauză și de menopauză.
Șefa la menopauză de Naomi Watts (traducere Cristina Ștefan) e pentru toate femeile care se duc la doctor cu zeci de simptome și nu sunt luate în serios, pentru femeile pe care nu le crede nimeni că nu mai pot, pentru femeile despre care se spune „că au luat-o razna, și era fată așa de bună”, pentru femeile care au brusc probleme în căsnicie pentru că omul de lângă ele nu pricepe prin ce trec. E o carte care te ajută să te simți normală din nou, te ajută să te simți înțeleasă, ascultată și, mai ales, crezută.
Am citit cartea asta în câteva seri cu creionul în mână și cu marcatoarele de pagini alături. Deși mă consider o femeie informată, până și eu am aflat o mulțime de lucruri noi despre cum funcționează corpul meu și sunt convinsă că fiecărei cititoare o să-i aducă ceva nou sau măcar un „aha-moment”.
Pentru că toată lumea se așteaptă ca femeile să sufere și nu consideră că o astfel de situație merită să fie îndreptată. Femeile exagerează. Sunt isterice. Totul e în capul tău. Mentalitatea asta nefericită e încă mult prea răspândită în sistemul medical de azi. În continuare, femeile simt că nu sunt ascultate, că nu sunt văzute, că nu sunt crezute. Asta e de fapt problema.
Vă sună cunoscut? De câte ori v-ați dus la medic cu o problemă și n-ați fost luate în serios? De cât ori ați încercat să povestiți ceva unei prietene, unei colege, mamei, mătușii și ați primit replici „aia e, dragă, ce vrei, asta-i viața noastră de femeie?” sau „hai, nu te mai văicări atâta, au trecut și altele prin asta și nu s-au plâns atât!”
Eu detest genul ăsta de răspunsuri și dacă e ceva care m-a făcut să mă simt „gaslighted” (e o formă de abuz în special în relațiile de cuplu, dar se aplică și la altele, prin care cealaltă persoană încearcă să te facă să te îndoiești de ce simți și de sănătatea ta mintală) a fost fix lipsa totală de înțelegere a celor din jur.
Eu mă simțeam groaznic, nu mă puteam da jos din pat dimineața, n-aveam energie, aveam dureri de tot felul, insomnii, bufeuri, anxietate, crize de nervi absolut devastatoare, îmi venea să plâng din orice + o mulțime de alte simptome fizice – și nimeni din jurul meu nu înțelegea. Am avut un mare noroc de medicul ginecolog care m-a luat în serios instant când m-a văzut izbucnind în plâns în cabinetul ei – mă știa de 20 de ani și nu mă văzuse niciodată în halul ăla.
Revenind la carte, un mare atu e că e scrisă ca de la o prietenă la alta, ca să poată fi citită de toată lumea și în orice stare de spirit. Am, cred, cam toate cărțile despre menopauză traduse la noi, și vreo două sunt incredibil de greu de citit pentru că sunt foarte dense cu informație științifică. Asta e genul de carte scrisă s-o înțelegi și dacă o citești în gălăgia din autobuz și acasă în liniște, și dacă ai ceva studii și dacă nu.
E împărțită pe capitole relativ scurte și conține explicații detaliate despre mai toate stările și simptomele care te vor încerca în perimenopauză, cât și sfaturi despre cum să le abordezi și explicații date de medici (autoarea nu este medic), cu rezumate făcute cu liniuță la final ca să poți reține ideile principale.
Însă ideea ei principală este asta: meriți să te simți bine! Meriți să ai o viață bună, iar suferința fizică nu trebuie să facă parte din ea. Mergi la medic, caută și insistă până primești răspunsurile corecte. Nu mai lăsa pe nimeni să-ți spună că n-ar trebui să simți ceea ce simți!
Cartea este pro substituție hormonală și dacă e ceva ce v-aș spune și eu, acel lucru e că nu trebuie să vă fie teamă de substituția hormonală. În sfârșit a ieșit la iveală că s-a mințit cu privire la faptul că substituția ar putea provoca cancer (la fel ca și cu vaccinurile și autismul, dar cine să mai audă la ani distanță de un articol mincinos?) și poate că acum medicii vor fi ceva mai înclinați să recomande substituție, în loc să ne lase să suferim doar pentru că „așa e natural!” Și cangrena e naturală și tot nu vreau să sufăr de ea.
Eu am întrebat în România câțiva medici ce părere aveau de substituția hormonală și majoritatea au zis că nu recomandă, dar sincer se vedea că nu știu foarte multe despre asta și că, mai degrabă, preferă să nu se bage. Să urmărești o pacientă cu substituție, să-i schimbi medicamentele dacă nu funcționează, să-i ajustezi dozele, să ai răbdare până obții rezultate etc e o treabă de lungă durată și cred că preferă, pur și simplu, să nu-și bată capul.
Între timp, femeile își pierd capacitățile cognitive, memoria, părul de pe cap, vaginul, libidoul și odată cu el și partenerii de viață (există statistici care arată că un procent foarte mare din căsnicii se încheie când femeile intră la perimenopauză), masa musculară, densitatea osoasă, se îngrașă deși se înfometează, se îndoapă cu antibiotice pentru infecții urinare recurente, se trezesc cu umărul blocat (sindromul „frozen shoulder”), au dureri de șold și fasciite plantare (dureri de călcâi), migrene care nu cedează la antiinflamatoare, probleme digestive (balonare excesivă, de ex, o intoleranță bruscă la lactoză sau la gluten), palpitații și spasme cardiace, insomnii și nu mai zic de stările psihice: anxietate, dispoziții schimbătoare, crize de nervi, pierderea capacității de auto-reglare emoțională.
Și totul într-o perioadă de tranzit a vieții noastre, așa numita perioadă-sandviș: când avem copiii mari (eventual adolescenți sau care pleacă de acasă) dar trebuie să ne ocupăm și de părinți sau alți vârstnici din familie. Când avem senzația că devenim inutile, dar că în același timp se trage mult de noi. Când ne e mai teamă ca oricând pentru locul de muncă (angajații de 45+ în special femei sunt primii pe listele de disponibilizări).
Vă las pe voi să decideți dacă așa ceva ar trebui să fie normal sau dacă medicii ar trebui, în sfârșit, să ne ia în serios și să ne trateze corespunzător.
Între timp, citiți cartea asta pentru că abordează cam tot ce ne doare, vine cu soluții și cu încurajări că totul poate fi bine și, cel mai important dintre toate, îți transmite că știe ce simți și te crede! Iar dacă o urmăriți pe dr Marie Claire Haver (autoarea cărții Noua menopauză) trebuie menționat că are multe intervenții în carte și a validat multe dintre informațiile prezentate de Naomi.
Vă îmbrățișez pe toate, tovarășele mele de suferință de 40+! Se poate să ne fie bine și merităm asta!
