N-am mai scris de mult despre ce-am mai citit și dezbătut la Clubul doamnelor de miercuri, dar am avut două cărți foarte frumoase, pe care vi le recomand: Soția-vulpe de Yangsze Choo, editura Litera (traducere Irina-Maria Borțoi) și Investigațiile unei anumite pisici, Katja Ketty, editura Humanitas (traducere Paula-Olivia Cozma)
Mi-a plăcut enorm Soția-vulpe, o carte pe care am devorat-o în două zile pentru ediția din decembrie a clubului. Este o poveste spusă pe planuri paralele: povestea lui Omăt, soția-vulpe care vrea să-și răzbune copilul, și povestea detectivului Bao care e mereu cu un pas în urma ei. La un moment dat, legăturile se înnoadă și personajele converg unele către celelalte.
Mi-au plăcut legendele chinezești și felul în care au fost prezentate, se vede că autoarea s-a documentat cu minuțiozitate despre ele, iar felul în care le-a împletit în roman este foarte priceput. Romanul este unul de mari dimensiuni și, pe alocuri, poate părea repetitiv. Pentru un pasionat de folclor, n-o să fie o problemă, dar dacă nu citiți în mod normal realism magic sau cărți cu tentă de basm, e posibil să nu fie pe gustul vostru.
Omăt e un personaj foarte puternic conturat. Într-o cultură și într-o epocă în care femeile erau doar de decor, Omăt (deși ființă magică) este independentă și puternică. Are un scop pe care îl urmărește cu tenacitate și e dispusă să facă orice sacrificiu pentru a-l atinge. Autoarea Yangsze Choo scrie despre femei puternice din China tradițională și recent am descoperit că am în bibliotecă și Tigrul nopții (editura Leda Bazaar, traducere Carmen Ion) și abia aștept s-o citesc și pe aceea.
Investigațiile unei anumite pisici este o carte despre femei, trecute și prezente, despre mult abuz, de tot felul, despre oamenii față în față cu istoria, cel mai adesea crudă și nemiloasă.
Cartea are două planuri: cel al Eevei, care începe in 1917 într-o zona izolata din Finlanda și continuă în jur de șaizeci de ani, și cel al Scriitoarei (inspirată din viața personală a autoarei), amplasată în zilele noastre. Ambele planuri sunt supravegheate de Pisica, o entitate superioara trimisă să „rezolve” ceva în viața Scriitoarei, lucru pe care îl poate face doar dacă se duce la rădăcina problemelor ei, în viața Eevei, străbunica ei, și o ajuta pe Scriitoare să înțeleagă de unde i se trag anumite traume.
La club am avut-o invitată și pe Paula Cozma, traducătoarea cărții, care ne-a povestit despre provocările traducerii acestei cărți: „Pe lângă faptul că părți din carte sunt scrise în dialect, finlandeza e o limbă aglutinantă, așa că mi-a pus multe probleme. De exemplu, am avut multe nopți nedormite cu un termen care, mot-a-mot, se traduce prin „vierme de os” dar care, în realitate, înseamnă „sprânceană”.
Katja Kettu este o voce puternică a literaturii din nordul Finlandei, o autoare care, în mod normal, scrie proză realistă, dar foarte lirică. Această carte e diferită de tot ce-a scris până acum, dar a avut un succes fantastic atât pe plan local, cât și internațional. Dacă ne referim doar la România, a fost bestseller Gaudeamus pe locul 5 și în continuare este pe locurile 2-3 în topurile de vânzări săptămânale Humanitas.
Deși am depășit greu primele pagini (am recitit unele paragrafe de mai multe ori) și nici nu-mi plac pisicile, deci n-aș fi ales cartea asta de una singură, până la urma m-am lăsat atrasă în poveste și am citit-o cu interes până la capăt. O consider una dintre cărțile care au reprezentat o surpriză plăcută pentru mine anul ăsta.
