Anul acesta am participat la câteva evenimente literare deosebite și unul dintre ele a fost lansarea celui mai recent roman al lui Matt Haig, Trenul de la miezul nopții. Cu ocazia lansării internaționale, editura Nemira a organizat o mică excursie la Brașov cu trenul, unde am participat la un club de carte la librăria Șt. O. Iosif alături de alți norocoși care primiseră exemplare în avans ale romanului. Clubul a fost moderat de Augusta Oniță, manager Libris.
Călătoria a fost minunată și un prilej să ne reconectăm între noi, colegi bloggeri și jurnaliști din zona de carte și cultură. Odată ajunși la Brașov, pe o ploaie torențială, am urcat pe Tâmpa să luăm un prânz delicios la restaurantul Sub Tâmpa, apoi am înfruntat iar ploaia pentru a ajunge la librărie.
Trenul de la miezul nopții de Matt Haig este una dintre acele cărți care pornesc de la o premisă fantastică pentru a pune întrebări foarte reale despre viața noastră. Romanul face parte din același univers ficțional ca Biblioteca de la miezul nopții, iar cititorii atenți vor avea surpriza s-o reîntâlnească și pe Nora Seed, protagonista acelui roman, într-o apariție discretă, dar semnificativă.
Deși atunci când am citit-o, eu m-am gândit imediat la Poveste de Crăciun de Charles Dickens, alți cititori au fost de părere că romanul dialoghează mai degrabă cu alte opere dickensiene, explorând nu atât avariția, cât frica de sărăcie, alegerile pe care le facem și felul în care acestea ne modelează destinul. Mi-au plăcut numeroasele referințe literare presărate de-a lungul cărții, care adaugă un strat în plus pentru cititorii pasionați de literatură.
Tema centrală a romanului este, însă, revizitarea propriei vieți. Matt Haig ne invită să ne întoarcem, măcar imaginar, în momentele în care am luat decizii importante și să ne întrebăm dacă am ales drumul potrivit sau dacă am fi putut deveni altcineva. E o carte care te face să privești înapoi cu mai multă înțelegere și să observi detalii pe care nu aveai cum să le vezi atunci, fiind prea prins în propria poveste. Tocmai de aceea cred că este unul dintre acele romane care se citesc diferit la vârste diferite și care pot spune altceva de fiecare dată când revii la ele.
Mi-a plăcut și stilul lui Matt Haig, construit din capitole scurte și fraze simple, aproape austere. Autorul a spus în mai multe interviuri că această alegere este deliberată: cu cât temele sunt mai apăsătoare, cu atât simte nevoia ca limbajul să fie mai limpede și mai direct. Rezultatul este un roman foarte accesibil, care se adresează în special cititorilor tineri, dar ale cărui întrebări despre regrete, posibilități și sensul propriilor alegeri rămân la fel de actuale indiferent de vârstă.
