Anul acesta, în sfârșit i s-a îndeplinit Elizei una dintre marile ei dorințe: să meargă într-un proiect Erasmus. Și, pentru că niciuna dintre școlile la care a mers (nici gimnaziul, nici liceul) nu erau înscrise în programul Erasmus, a reușit să găsească o variantă alternativă, printr-un ONG la care a făcut voluntariat.
Și, pentru că multă lume m-a rugat să scriu despre experiența ei, i-am pus câteva întrebări și sper că răspunsurile îi vor încuraja și pe copiii voștri să practice voluntariatul și să plece în programe educaționale Erasmus.
Tematica proiectului în care a fost plecată Eliza a fost Green Bytes and Equal Rights și a avut loc în orășelul Evele din Letonia.
Ce înseamnă pentru tine Erasmus? De ce ti-ai dorit sa mergi?
Pentru mine proiectele Erasmus înseamnă oportunități. Mereu mi-am dorit să merg, pentru că mi se pare o ocazie perfectă să cunoști alți oameni și alte culturi. În plus, ador să călătoresc așa că un drum la aeroport e mereu binevenit 🙂
Cum ai ajuns sa pleci in Erasmus?
Sunt voluntară la un ONG numit Romanian Angel Appeal. Urmărind programele lor de voluntariat, vizitând YouthHub-ul lor (pe care vă invit să-l vizitați, au activități super faine și oameni super nice) și cercetând despre multiplele oportunități de exchange pe care le au am ajuns să mă înscriu. Norocul a făcut că m-au și acceptat!
Ce activități au fost? Cum a fost atmosfera?
Activitățile au fost diverse, de la crearea de inițiative proprii, la treasure hunt în natură și explorarea de orașe noi. Am avut și o seară interculturală, unde fiecare țară a gătit câte ceva specific lor (noi am făcut mămăligă😋), am învățat dansuri de la toate țările participante, am împărțit obiecte și tradiții. Totul a fost super relaxat, am învățat o grămadă de lucruri într-un mod interactiv și bine adaptat pentru vârsta noastră. Am vizitat și două orașe – Valmiera și Rūijena – unde am făcut diverse jocuri și activități, am vizitat o fabrică de înghețată și ne-am filmat propriul music video.
Ce recomandări ai pentru cei care vor să meargă în Erasmus?
Recomandarea mea sinceră este să fiți deschiși. Să fiți prietenoși și implicați, pentru că sunteți acolo să învățați și, cu cât vă implicați mai mult, cu atât vă aduceți vouă beneficii. Desigur, distracția adevărată vine și de la oamenii cu care te înconjori. Credeți-mă, o să ajungeți să stați cu adolescenți din toate țările prezente, o să aveți bârfe și glume, și este păcat să pierdeți astfel de oportunitate.
Ce sfaturi ai pentru cazurile în care lucrurile nu merg așa cum te-ai așteptat?
Cel mai important este să vezi partea plină a paharului. Mereu va exista ceva pozitiv, iar dacă nu, transformați-o. Noi am fost cazați la o fostă școală, deci practic clasele erau transformate în dormitoare și băile de la vestiare erau dușurile. Chiar daca nu erau condiții de lux, noi am ajuns să scoatem ce e mai bun din ele. Dușul cu colega de cameră la 3 dimineața era sincer cel mai fain moment de bonding, eram numai noi dezbătând ziua ce tocmai a trecut și ascultând muzică. Și încă am rămas prietene.
Care sunt beneficiile unui program Erasmus?
Beneficiile care vin cu acest tip de program sunt multe. Capeți experiență de voluntariat, te alegi cu informații din alte domenii/țări, descoperi alte culturi, îți faci prieteni noi, înveți cum să te descurci singur în anumite situații. Înveți cum să gestionezi o echipă și cum să funcționezi în una. Exemplele sunt multe. Plus ca dă bine în CV când aplici pentru alte programe 😉
Ce ți-a plăcut cel mai mult? Ce nu ți-a plăcut?
Totul mi-a plăcut. N-am nimic de reproșat. Daca ar fi fost să schimb ceva, sunt sigură că experiența n-ar mai fi avut amuzamentul și unicitatea ei. Noi am reușit să lucrăm ca o echipă, să ne apropiem, să învățăm de la unii și de la alții și, cu siguranță, am plecat alți oameni de acolo.
Cât de greu e să te adaptezi la condițiile de cazare la comun?
Pentru mine n-a fost o problemă. Sunt obișnuită cu mersul în tabere și împărțit spațiile de dormit și de duș. Sunt sigură că au fost persoane care s-au simțit mai inconfortabil, dar cel mai bine este să mai ieși din zona de confort pentru a te bucura cu adevărat de experiență. Noi am stat vreo zece fete în cameră, românce și spanioloaice și a fost top. Ne înțelegeam super bine și ne respectam unele pe celelalte, mai glumeam, mai bârfeam, ne ajutam dacă vreuna pățea ceva. N-aș da feelingul ăla de incluziune într-o comunitate pentru nimic în lume.
Cât de bine trebuie să știi engleza atunci când pleci in Erasmus?
Vă recomand să vorbiți aproape fluent. Toate activitățile se țin în engleză, și, dacă nu cunoști limba bine, este foarte ușor să te pierzi. În plus, este ușor și pentru restul ca să te faci înțeles și ca să reușești să te implici cu adevărat în tot ce se întâmplă. Credeți-mă, să trebuiască să explicați prin mimă cuiva tot ce spuneți este destul de greu atunci când trebuie să lucrezi în echipă.
Care e procentul de activități libere versus organizate?
Nu știu exact să dau un procent. O zi de-a noastră arăta cam așa:
– pe la ora 8 ne trezeam (depinde dacă făceam duș de dimineață sau nu, uneori ne trezeam și la 8:50 :))) )
– de la 9 la 10 aveam micul dejun
– de la 10 la 11:30 aveam o activitate
– pauză 10 min
– iar activitate până la 13
– prânz și siestă pâna la 15
– activități până la 16:30
– pauză
– activități până la 18
– cină și pauză
Uneori se mai schimba programul, mai ales în zilele în care eram plecați, sau dacă eram mai obosiți ne mai lăsau să ne odihnim. Seara de obicei se mai făceau competiții de volei, seară de film, foc de tabără etc. Sala de sport era în permanență deschisă, deci puteam sa jucăm volei, baschet, fotbal, badminton la orice oră, când nu aveam activități.
Aș spune că a fost un program lejer, bine echilibrat, ca să putem învăța totuși – deoarece de aia eram acolo – dar și ca să avem timp să ne cunoaștem și să ne distrăm.
Spune-ne ceva despre Evele, ce ți-a plăcut acolo, cu ce amintiri frumoase ai rămas?
Am atâtea lucruri frumoase pe care le pot spune. Un exemplu: seara ne plăcea să ieșim în grup la plimbare. Ieșeam pe strada unde nu circula nicio mașină și priveam pădurile și câmpurile pline de flori, vedeam soarele cum apune (deși, ca mic fun fact, acolo soarele nu apune complet niciodată, la 22:30 cand ieșeam noi era lumină ca la ora 20). Uneori luam și bicicletele și mergeam până la magazin și sincer pot să vă spun că era magic, mă gândesc cu dor la locul acela.
Stilul de viață este un lucru care m-a surprins, cel puțin acolo oamenii nu aveau garduri la case, aveau grădini imense și toată lumea era super drăguță. Chiar mor de dorul vieții liniștite pe care o aveam acolo, totul mergea în slow motion și era perfect. Și pot să vă spun că am avut și norocul de a avea oameni minunați lângă mine care au făcut experiența de 100 de ori mai frumoasă. Da, activitățile au fost super, dar nu o să uit niciodată plimbările de seară, jocurile de societate din sala de mese sau statul pe pervaz noaptea și privitul către marea întinsă de verdeață.
Erasmusul m-a învățat multe și mi-a oferit șansa să descopăr oameni și locuri noi, dar și să mă descopăr pe mine. Am plecat de acolo cu amintiri frumoase și o gașcă mare de prieteni cu care sper să mai repet experiența. Prin urmare, așa ca un îndemn de la mine, căutați aceste oportunități și nu le ignorați pentru că o sa vedeți că o să merite din plin!
