Despre Precum tigrii pe zăpadă de Juhea Kim am discutat la cea de-a treia ediție a clubului de carte Univers pe care îl moderez eu. Am avut și de data asta o prezență numeroasă, lucru care m-a bucurat enorm. În plus, ne-a onorat cu prezența și Loredana Voicilă, traducătoarea cărții, care ne-a povestit multe detalii despre procesul de traducere și despre cât de profund a înțeles ea cartea și acțiunile personajelor.
Subiectul cărții a stârnit multe discuții animate. S-a vorbit despre istoria Coreei, despre simboluri, despre personaje memorabile, dar și despre alegeri narative care au împărțit cititorii în tabere. Unii au fost cuceriți de lirismul și amploarea poveștii, în timp ce alții au mărturisit că finalul le-a lăsat un sentiment de frustrare sau că anumite relații dintre personaje nu li s-au părut pe deplin convingătoare.
Pentru cei care nu au citit încă romanul, Precum tigrii pe zăpadă este o amplă frescă istorică ce urmărește destinele mai multor personaje între anii 1918 și 1965, pe fundalul ocupației japoneze a Coreei până după cel de-Al Doilea Război Mondial și al împărțirii peninsulei între Nord și Sud. Deși urmărim viețile lui Jade, JungHo, Lotus, Dani, Luna, HanCho și ale celorlalte personaje, adevărata protagonistă pare să fie însăși Coreea. Istoria nu este doar decorul acțiunii, ci forța care modelează fiecare alegere, fiecare iubire și fiecare compromis.
Romanul a fost comparat adesea cu Pachinko de Min Jin Lee, iar asemănările sunt evidente: ambele explorează aceeași perioadă istorică și spun istoria prin ochii oamenilor obișnuiți. Totuși, dacă Pachinko este povestea unei familii întinse pe mai multe generații, Precum tigrii pe zăpadă este povestea unei națiuni. Juhea Kim construiește o panoramă amplă a societății coreene, în care revoluționari, colaboratori, curtezane, negustori și aristocrați coexistă într-o lume aflată într-o permanentă transformare.
Unul dintre cele mai discutate simboluri ale cărții a fost, desigur, tigrul. În cultura coreeană, acesta reprezintă libertatea, curajul și spiritul național, iar în roman devine o metaforă pentru însăși identitatea Coreei. Dorința ocupanților japonezi de a extermina tigrii poate fi înțeleasă și ca o încercare de a șterge identitatea unui popor. Dar titlul original (Beasts of a little land) ridică și o altă întrebare: cine sunt adevăratele „fiare”? Ocupanții? Istoria? Oamenii siliți să devină cruzi pentru a supraviețui? Sau instinctele noastre cele mai întunecate? Este una dintre întrebările care au generat cele mai interesante dezbateri în cadrul clubului.
Cartea aduce în prim-plan și lumea fascinantă a kisaeng, echivalentul coreean al gheișelor japoneze. Deși statutul femeii este profund inegal (fetele pot fi vândute, cumpărate și lipsite de libertate), kisaeng-urile erau educate în muzică, dans, poezie și arta conversației, își puteau selecta clienții și făceau parte din o breaslă bine organizată. Romanul surprinde, în același timp, și dispariția acestei lumi odată cu modernizarea societății coreene.
O altă temă care a stârnit discuții a fost destinul. Conceptul coreean inyeon, acea legătură invizibilă care unește oamenii și îi face să se regăsească de-a lungul vieții, pare să organizeze întreaga structură a romanului. Personajele continuă să se intersecteze peste ani, iar cititorul este invitat să se întrebe cât din viața lor este rezultatul propriilor alegeri și cât este determinat de epoca și locul în care s-au născut.
În același timp, romanul nu oferă răspunsuri simple. Nu există personaje complet bune sau complet rele. Există colaboratori cu motivații complexe, revoluționari care recurg la violență, japonezi capabili de gesturi de compasiune și coreeni care profită de ocupație. Această ambiguitate morală face ca personajele să nu fie ușor de împărțit în negative și pozitive.
Juhea Kim s-a născut în Incheon, Coreea de Sud, iar la vârsta de nouă ani s-a mutat împreună cu familia în Statele Unite. A studiat Artă și Arheologie la Princeton, iar astăzi locuiește la Londra. Deși scrie în limba engleză, spune că identitatea sa coreeană reprezintă fundamentul tuturor cărților pe care le scrie. Mult timp a crezut că, pentru a avea succes în literatura americană, ar trebui să scrie despre experiențe occidentale. Abia când și-a asumat pe deplin rădăcinile coreene a găsit vocea autentică din Precum tigrii pe zăpadă.
Geneza romanului este aproape la fel de frumoasă ca povestea însăși. După ce agentul ei literar i-a spus că este timpul să lase deoparte proza scurtă și să scrie un roman, Juhea Kim a ieșit la alergat într-un parc acoperit de zăpadă. Acolo i-a apărut în minte imaginea unui vânător și a unui tigru. S-a întors acasă și a scris dintr-o suflare ceea ce avea să devină prologul romanului. Mai târziu avea să spună că nu ea și-a ales povestea, ci povestea a ales-o pe ea.
Romanul este inspirat și din istoria propriei familii, în special din poveștile bunicului autoarei despre ocupația japoneză. De altfel, Juhea Kim a mărturisit în repetate rânduri că acesta este probabil cel mai personal roman pe care îl va scrie vreodată. Legătura ei cu simbolul tigrului depășește însă literatura: o parte din drepturile de autor, iar ulterior și premiul Yasnaya Polyana, câștigat în 2024 pentru acest roman, au fost donate organizațiilor care protejează tigrii siberieni și leoparzii de Amur.
_____
La următorul club vom discuta despre cartea Alianța fiicelor rele de Vanessa Montfort. Ne vom întâlni pe 12 august la Humanitas Lipscani. Înscrieri aici.
