Am fost atât de fascinată de Seara Nod cu Matt Haig în dialog cu Andrei Stupu, că nu mi-am notat prea multe lucruri însă vreau neapărat să vi le spun aici pe cele notate, mai ales că evenimentul nu a fost transmis în direct și nici nu cred că filmarea va ajunge în atenția publicului.
Matt Haig a fost carismatic, a glumit despre lucruri serioase, nu s-a sfiit să se arate vulnerabil înaintea noastră și ne-a încurajat să ne preocupăm de sănătatea noastră mintală cu toate instrumentele pe care le avem la dispoziție.
Pe mine aceste seri mă inspiră și ca scriitoare, pentru că îmi place să absorb viziunea despre scris a unor scriitori celebri, indiferent că scriu literatură comercială sau ficțiune literară. Îmi place să aflu cum se raportează la ceea ce scriu, la cititori și la feedbackul primit, cum depășesc anumite obstacole (refuzul unui manuscris, recenzii proaste, blocajul și lipsa de inspirație etc) dar și ce fel de cititori sunt, ce literatură apreciază și care sunt cărțile lor preferate.
Iată câteva dintre ideile pe care mi le-am notat de la Matt Haig, poate vă inspiră și pe voi:
„Scrie cartea pe care vrei s-o citești, cartea care nu există și pe care vrei tu s-o citești!”
„Regretul și vinovăția au fost mereu o temă de-a mea. Și a devenit o temă a multor oameni deoarece ne comparăm foarte mult cu alții, intrăm pe internet și ne comparăm cu ceilalți.”
„Multă vreme am crezut că singurul mod de a fi luat în serios ca scriitor este să scriu cărți depresive (de ex., The possession of Mr. Cave). Dar apoi am încercat să găsesc speranța și am devenit un alt tip de scriitor. Am încercat să ignor clasismul cărților – acest curent n-a existat în literatură dintotdeauna, ci a apărut în secolul 20. Ficțiunea secolului 19 este ultima scrisă înainte să intervină clasismul în literatură. Acum aproximativ 100 de ani, modernismul a declanșat snobismul că literatura bună e serioasă și literatura proastă e lejeră.”
„Sunt un cititor groaznic. Am ADHD, așa că rareori termin cărțile. Așa că înțeleg perfect de ce oamenii renunță la citit cărți și de asta scriu capitole scurte. Sunt un cititor eclectic. Citesc tot felul de cărți: non-ficțiune, ficțiune, cărți polițiste, thrillere. În prezent citesc Seascraper de Benjamin Woods. Printre cărțile mele preferate se numără Bonjour, tristesse! de Francoise Sagan și Invisible cities de Italo Calvino.”
„În ficțiune scrii ceva ce încă nu știi că știi. De exemplu, eu am scris o carte despre extratereștri (Umanii) și cineva mi-a spus că am scris o carte foarte bună despre neurodivergență. Am scris despre mine fără să știu că scriu despre mine.”
„Singura diferență dintre un scriitor și un nebun este că rezultatul acelei nebunii este o carte.”
Urmează să apară încă o carte în trilogia de la miezul nopții, e o continuare la Biblioteca de la Miezul Nopții și se va numi Scrisorile de la miezul nopții.
„Ne măsurăm viața în funcție de ceea ce facem în loc să trăim, pur și simplu. Brandul Nike e de vină și îndemnul lor „Just do it!” (n.a: a fost o glumă, Matt Haig a râs spunând asta)
Matt Haig va deschide o librărie-cafenea care se va numi The Golden Bookshop. Inspirația pentru nume i-a venit din cartea lui preferată din adolescență: The Outsiders, unde apărea îndemnul „Stay gold!” (Rămâi de aur!)
„Scrisul e o formă de terapie – un spațiu în care să-ți exteriorizezi cele mai ascunse gânduri și emoții. Scrisul și cititul sunt o formă personală de comunicare.”
Despre seria Un băiat numit Crăciun: îi place să scrie despre Crăciun pentru că e o sărbătoare asociată cu starea de bine. Ideea cărții i-a venit de la fiul lui care l-a întrebat cum era Moș Crăciun când era copil și, pentru că avea și o fată, a scris una și pentru ea. Își lua ideile de la copiii lui dar, acum că fiul lui are 18 ani și fiica 17, îi vine greu să mai scrie literatură pentru copii.
„Copiii sunt cititori mai buni. Unele dintre cărțile noastre favorite sunt cele citite când eram copii.”
„Când am început Trenul de la miezul nopții, cartea arăta complet diferit și nu-mi plăcea deloc. Am vrut să renunț la ea. Dar apoi m-am gândit cum ar arăta versiunea pentru copii a acestei povești. Așa că am adăugat un tren, pentru că multor copii le plac trenulețele.”
„Scriam la Cartea alinării, dar eu nu eram deloc alinat. Scrisul m-a ajutat să ajung acolo.”
„Să îmbrățișezi nesiguranța e singurul mod de a fi sigur de ceva.”
„Uneori cei mai înțelepți oameni sunt cei care au fost cei mai proști cândva.”
„Mă bucur că am fost refuzat de edituri, pentru că asta înseamnă că am încercat. Am avut momente când nici măcar n-am încercat.”
„Poezia e cea mai pură formă de scriere. E cea mai scurtă, dar cea mai profundă formă de scriere. Poezia e ca o ascuțitoare pentru creier.”
„Martin Amis a spus că cel mai periculos lucru pentru un scriitor e să se îndrăgostească de propriul stil. Scrisul constă în cea mai mare parte în editare, așa că trebuie să dai dovadă de spirit de auto-critică.”
„Cele mai bune cluburi de carte au loc atunci când oamenii au opinii diferite și nu sunt întru totul de acord. Clubul de carte perfect are multe certuri. E ca o căsnicie perfectă, cu multe discuții în contradictoriu.”
