Cred că, de departe, evenimentul meu preferat de la Festivalul Nod a fost panelul de închidere, la care au participat scriitori străini invitați (mai puțin Matt Haig care a trebuit să plece mai devreme): Aslak Nore (jurnalist și scriitor norvegian), Maja Lunde (scriitoare și activistă de mediu norvegiană), Rene Karabash (scriitoare bulgară nominalizată la Booker anul acesta), Jonathan Coe (scriitor britanic) și Usch Luhn (scriitoare și scenografă de limbă germană).
Mi-am luat puține notițe, deoarece dialogul moderat de Andrei Stupu a fost deosebit de savuros, dar câteva idei cred că merită transcrise cu gândul că poate vor atinge sau influența pe cineva.
Aslak Nore
Cu cât mai dereglată e lumea, cu atat mai importante sunt evenimentele de carte care adună mulți oameni. Cărțile fizice au avut un fel de renaștere, sunt văzute mai mult în public.
Maja Lunde
Mă sperie faptul că ne folosim vocea din ce în ce mai puțin, că ne atingem din ce în ce mai puțin. În Norvegia, toți marii influenceri bărbați care vorbeau numai despre workouts și fitness si despre dormitul cu bandă lipită pe gură, acum citesc și și-au deschis cluburi de lectură.
Cred că poți învăța multe dacă citești o carte care nu-i tocmai pe placul tău. Încerc să finalizez majoritatea cărților pe care le încep.
Rene Karabash
Avem impresia că poveștile locale sunt specifice doar unui singur loc, dar, de fapt ele sunt universale.
Scriu și iau notițe pe cărțile mele, sunt urâte dar și frumoase în același timp. Prin acest gest, eu le aduc la viață.
Îmi place literatura latino-americană. Îmi place Itamar Vieira Junior (publicat la Ed Trei, Plugul strâmb).
Eșecul și succesul sunt două fețe ale aceleiași monede.
Pentru mine e important să mă întorc la „virginitatea” scrisului. Să mă întorc pe vremea când nu știam ce urmează, când nu mă gândeam atât de mult la premii.
Jonathan Coe
Fiecare cititor creează o versiune proprie a cărții pe care o citește.
Sunt re-cititor. Mi se face dor de prieteni vechi, așa că le recitesc. Sunt si cărți pe care le citești și apoi uiți de ele (ca și cum ai purta o conversație plăcută cu cineva pe stradă), dar sunt și cărți cu care devii intim.
La Cambridge am învățat că există niște cărți pe care trebuie să le citești și trebuie să-ți placă și mult timp am avut un sentiment de inadecvare pentru că nu-mi plăceau unele dintre ele. Eu nu mai cred în conceptul de „cărți mărețe”, ci în conceptul de „cărți preferate”.
Nu-mi plac liniștea si izolarea, n-am nevoie de ele ca să scriu. Îmi place să scriu în trenuri și cafenele. Social media funcționează la fel. Daca scriu ceva și ma blochez, mă uit pe Instagram să văd ce mai zic oamenii și chiar dacă scrollez câteva ore, mă întorc la textul meu și sigur s-a schimbat ceva.
Să fii surprins de propriile personaje pe care le scrii e cel mai mare dar.
Usch Luhn
Încerc să recitesc cărțile care-mi plăceau în adolescență.
Am remarcat că de multe ori prefer soțiile, partenerele, prietenele scriitorilor. De exemplu, l-am citit pe Paul Auster și mi-a plăcut, dar am adorat cartea lui Siri Husvedt căreia i-a dedicat cartea.
____
Credit foto: Ștefan Marinescu pentru Nod Festival.
