Deși seara FILIT cu Tracy Chevalier a fost cea mai așteptată și savurată dintre toate, am cele mai puține notițe, pentru că am vrut să stau acolo, să-i sorb fiecare cuvânt, fără să-mi distragă atenția notițele. Așa că am doar câteva idei, pe care le las aici în care că mai aveți nevoie de încă un motiv să citiți romanele ei.
În plus, bucuria mea cea mai mare a fost undeva în afara sălii de teatru, când am putut să stau de vorba cu Tracy într-un context informal și să aflu mai multe despre cum își face documentarea, cum i-a plăcut la Iași și ce planuri de viitor are.
Și neapărat, înainte să trec la subiect, vreau s-o menționez pe Ioana Bâldea Constantinescu, unul dintre cei mai buni intervievatori culturali de la noi, care a făcut ca Seara FILIT cu Tracy Chevalier să fie una cu adevărat specială.
În dialogul din sala de teatru, autoarea celebrului roman Fata cu cercel de perlă a vorbit cu aceeași limpezime cu care își scrie cărțile: direct, simplu, profund. A vorbit despre femeile din trecut, despre Vermeer, despre citit ca ritual nocturn și despre cât de greu, dar necesar, este scrisul.
Femeile fără voce și miza literaturii
Chevalier și-a început discuția cu o mărturisire esențială pentru miza întregii ei opere: „Scriu despre femei din trecut. Le dau o voce celor care au fost fără putere.” Personajele ei feminine sunt, de fapt, forma prin care reface un echilibru, readuce în lumină vieți care nu au fost consemnate, dar care merită reimaginarea și atenția noastră.
După succesul uriaș al romanului Fata cu cercel de perlă, lumea a vrut de la ea același lucru: încă o poveste despre un tablou, încă o variațiune pe tema Vermeer. Dar scriitoarea a refuzat: „Nu am vrut să rămân în aceleași tipare. Am vrut să scriu despre ceva care îmi cânta.” Așa a ajuns să plaseze următorul roman într-un cimitir din Londra, o alegere surprinzătoare, dar liberă, în acord cu instinctul ei creativ.
„O carte e gata doar pe jumătate când e scrisă”
Pentru Chevalier, cititorul este parte din procesul de creație. „Scriu pentru inima cititorilor, pentru că ei sunt cei mai importanți pentru mine.”
Ea crede că un roman nu se încheie odată cu ultima frază din manuscris, ci abia atunci când cineva îl citește și îi dă viață: „O carte e gata doar pe jumătate când e scrisă. Devine completă doar când e citită.”
Vermeer și arta simplității
Influența pictorului olandez e încă vizibilă în felul în care construiește o poveste: fraze scurte, perspectivă unică, acțiune liniară, o lumină discretă pusă pe viața de zi cu zi. „Am scris cartea ca pe un tablou, așa cum o face Vermeer.”
Cotidianul, mai ales cel feminin, devine astfel o artă în sine, un teritoriu pe care Chevalier îl explorează cu minuție și delicatețe.
Cititul ca trecere între lumi
Unul dintre cele mai frumoase momente ale discuției a fost cel în care autoarea a vorbit despre obiceiul ei de a citi în fiecare seară:
„Trebuie să citesc înainte să mă bag în pat, chiar dacă mă întorc de la o petrecere la 2 dimineața. Trebuie să citesc măcar o pagină. E ca spălatul pe dinți.”
Și apoi, o imagine memorabilă:
„Când ne băgăm în pat suntem încă în lumea reală. Când citim, trecem în lumea viselor. Cititul este o piatră de hotar între aceste două lumi.”
Pentru Chevalier, cititul e un pod între realitate și somn, o formă de tranziție și de liniștire, un ritual care îi hrănește imaginația la fel cum scrisul îi hrănește disciplina.
Despre scris
Deși romanele ei par simple, scrisul rămâne, în esență, o muncă dificilă. „Scrisul e greu. E mai ușor să te documentezi, așa că mă bucur când am pretextul de a mă întrerupe.”
Își impune însă o regulă: 1000 de cuvinte pe zi – aproximativ trei pagini. Ritmul o ține ancorată, chiar dacă uneori totul curge mai încet. Surprinzător sau nu, Chevalier scrie mai bine atunci când agenda îi este plină: „Scriu mai bine atunci când sunt ocupată. Când totul încetinește, încetinesc și eu.” A amintit de perioada pandemiei, când a scris cel mai puțin.
Iar dintre toate calitățile pe care un scriitor (sau un om) ar trebui să le aibă, ea subliniază una singură: „Cred că una dintre cele mai importante calități este flexibilitatea.”
Discuția dintre Ioana Bâldea Constantinescu și Tracy Chevalier a fost inspirațională pentru mine, ca scriitoare: o lecție despre a rămâne fidel propriei voci. Despre a fi atent la viețile mărunte, despre a nu te repeta doar pentru că lumea așteaptă asta de la tine, despre a scrie cu simplitate și a citi ca ritual.
Tracy Chevalier a plecat de la FILIT lăsând în urmă nu doar povești despre femei uitate, ci și o invitație: să citim, să fim flexibili, să nu ne temem de simplitate, și să aducem cărțile la viață citindu-le.
Despre cel mai recent roman al lui Tracy Chevalier, Sticlăreasa, tradus pentru editura Polirom de Veronica D. Niculescu am scris aici.
