Cum se naște speranța: povești adevărate despre eradicarea sărăciei

Făceam azi ordine printre ciornele de articole și am dat peste acesta, scris și nepublicat la vremea lui (deoarece făcusem o emisiune radio, cred, despre aceste cărți și dădusem copy/paste la scriptul pe care-l folosisem pentru prezentarea lor și n-am apucat să-l prelucrez). Este vorba despre o serie de cărți apărută la editura Cartemma, pe care am avut bucuria să o traduc acum câțiva ani,  o colecție de povești despre realități dure, dar și despre soluții reale pentru combaterea sărăciei.

Inspirate din povești de viață ale unor copii adevărați din Africa, aceste cărți spun istorii simple, emoționante și educative despre cum sprijinul comunitar, educația și accesul la resurse pot schimba destine. De la o singură găină, la o capră sau o bicicletă, obiecte aparent mărunte devin instrumente de transformare socială, oferind nu doar ajutor de moment, ci șanse reale la o viață mai bună.

O singură găină este despre Kojo, un băiețel din Ghana, și despre sistemul fondului comunitar de ajutor reciproc. Asta înseamnă că oamenii dintr-o comunitate pun bani laolaltă într-un fond și odată la ceva timp, o persoană poate împrumuta toți banii, pe care îi va returna ulterior (sistem care există și la noi în țară).

Mama lui Kojo primește un astfel de împrumut cu care își cumpără un căruț în care să transporte lemne la piață și pe care să-l închirieze ca mijloc de transport. Din monedele rămase, Kojo cumpără o găină. Din ouăle pe care le vinde în lunile următoare, Kojo își achită împrumutul și mai cumpără încă o găină. Într-un an de zile, Kojo devine proprietarul a 25 de găini.

Astfel, Kojo va aduna suficienți bani pentru a merge la școală. Învață atât de bine încât primește o bursă pentru a merge la facultate și a studia avicultura. După facultate, reușește să ia un împrumut pentru a-și deschide o fermă de păsări și a oferi locuri de muncă și altor oameni. El nu se ajută doar pe sine, ci întreaga comunitate.

Cartea arată cât de important este sprijinul comunitar, dar și educația în combaterea sărăciei. Cu ajutorul banilor câștigați din vânzarea ouălor, Kojo va merge la școală. Acolo va învăța cum să folosească găinațul de pui și compostul făcut din gunoi ca să fertilizeze solul și să cultive legume. Studiile superioare îl vor ajuta să obțină împrumutul necesar pentru a deschide ferma.

Una dintre lecțiile importante ale acestei cărți este că nu este suficient doar ajutorul concret al cuiva, ci că acest ajutor trebuie să vină la pachet cu educația necesară pentru a ști să-l folosești.

Capra lui Beatrice și O bicicletă roșie fac parte dintr-o serie despre metodele inedite găsite de organizațiile caritabile pentru a combate sărăcia în țările africane.

În Capra lui Beatrice este vorba despre eforturile Asociației Heifer de a oferi familiilor din Uganda acele lucruri de care au nevoie pentru a-și schimba viața în bine: resurse, educație și sprijin comunitar. Familia lui Beatrice primește o capră, care le oferă o sursă de hrană și un venit constant. Adunând banii din vânzarea laptelui suplimentar, familia a putut să-i cumpere lui Beatrice o uniformă pentru a merge la școală. În timp, au adunat suficienți bani să-și construiască o casă nouă, cu acoperiș de tablă, prin care să nu mai plouă.

O bicicletă roșie este povestea neobișnuită a unei biciclete obișnuite. Un băiețel pe nume Leo își donează bicicleta unei asociații care duce mijloace de transport copiilor din Burkina Faso, o țară africană. Bicicleta roșie ajunge la Alisetta, care o folosește pentru a ajunge la culturile de sorg înainte să le mănânce păsările. Astfel, familia ei recoltează mai multe cereale. Tot pe bicicletă, Alisetta merge la piață pentru a vinde surplusul de alimente.

Cu banii obținuți, frățiorul și surioara Alisettei vor putea merge la școală. Când Alisetta strânge suficienți bani pentru a cumpăra încă o bicicletă, cea roșie ajunge la un medic care o transformă într-o bicicletă-ambulanță. La fel ca în O singură găină, bicicleta aceasta roșie care a plecat dintr-o țară îndepărtată spre altă țară îndepărtată va ajunge să ajute întreaga comunitate și nu doar o singură familie.

Principalul mesaj al acestor cărți este că sărăcia poate fi eradicată în trei moduri:

1. prin facilitarea accesului la educație – ca în Capra lui Beatrice, unde Beatrice își dorește foarte mult să meargă la școală, la fel și în O bicicletă roșie, fratele și sora Alisettei merg la școală.
2. prin oferirea de oportunități de dezvoltare – familia lui Beatrice primește capra care așteaptă și ieduți. Astfel, ieduții oferă familiei posibilitatea de a merge mai departe de simpla colectare a laptelui. Ei vor vinde un ied, iar cu banii obținuți vor începe construcția unei case.
3. și prin oferirea unui acces mai facil la resurse – ca în O bicicletă roșie, în care Alisetta primește un mijloc de transport pentru a-și verifica mai ușor culturile sau pentru a ajunge la piață.

Cărțile acestea ne învață că nu este suficient să donezi lucruri pentru a face un bine, ci trebuie să și înveți oamenii respectivi să le folosească în beneficiul lor. De exemplu, în Capra lui Beatrice, mama este învățată cum să cultive plantele furajere necesare pentru hrănirea caprei.

Poveștile din aceste cărți au final fericit, însă în realitate, asociațiile caritabile mai au mult de muncă până să ofere tuturor familiilor, atât din Africa, cât și mai aproape de noi, un final fericit. Dacă vreți și voi să contribuiți la asta, puteți căuta pe internet, cele mai apropiate organizații care se ocupă cu eradicarea sărăciei și să vă oferiți ajutorul.